Scena I: Apare un cerşetor de undeva din spatele sălii(să treacă prin public),cu o chitară în spate şi cu căştile pe ureche, ce se adresează publicului,venind spre scenă.
Tânăr: (vine către scena)- Bună ziua,fraţilor! Ce faceţi aici? E Paştele! (stă un pic)Chiar nu ştiţi? Nici voi?E Paştele, oameni buni!Trebuie să ne bucurăm, să bem, să dansăm şi de ce nu, pe la biserica un pic,daca mai credeţi în SF-urile alea cu Cristos, cu învierea…Apropo,aţi auzit?În centru e concert mare. Cică va ţine în jur de 6 ore. Vor veni Puya, Hi-q, Voltaj, Guţă…mare concert,mare…!Începe acuşi. Să mă grăbesc. Nu pot lipsi. Eu numai am venit să vă anunţ că v-am văzut pe toţi aşa supăraţi…(Dă să plece dar se întoarce) Ops…!Am uitat. Trebuie bilet. Au nişte gorile de paznici…nu intră nimeni acolo. De când cu criza asta…!Cel mai ieftin bilet e 50 lei,iar eu…eu n-am nici un ban,n-am reuşit să adun nimic din cerşit…Da, din cerşit!Ce vă miraţi aşa?(către cineva din public) Crezi că eu sunt aşa ca tine patron,să nu mai pot de bine?Am lucrat şi eu. Dar cu criza asta am pierdut locul de muncă, apoi casa şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, m-a lăsat şi nevasta. A găsit pe altul mai bun ca mine.Cu bani…(merge în faţă şi se pune pe banca) Ştiţi?Am vrut să mă călugăresc. Ce, n-am stofă de călugăr? Ştiţi ce mi-au zis? E grea viaţa preoţilor în ziua de azi. De-abia reuşesc să-i întreţină pe cei care îi au. Bisericile sunt goale, credincioşi tot mai puţini, barurile şi discotecile pline… Asta e lumea în care trăim! Şi când te gândeşti că azi e Paştele…că toţi sunt în sărbătoare dar, nu ştiu ce sărbătoresc. Se zice că Cristos a înfiinţat această sărbătoare. Unde s-o fi aflând acum… Dar... să mă pun să dorm un pic. Însă, înainte să găsesc ceva de mâncare. Nu am mai mâncat de două zile. (se uită în container şi caută) Nimic, nimic… e aşa criză, încât nu îşi mai permit să arunce nimic la coşul de gunoi. Ei...să-ncerc să dorm. N-am ce face.Aşa flămând, trebuie să dorm… (se întinde pe bancă şi stă un timp. Apoi se ridică şi se plimbă neliniştit pe scenă). Trebuie să fac rost de ceva mâncare, de bani pentru concertul acela ispititor. Dar cum ? Cum să fac? Ce să muncesc? Cu cerşitul mori de foame… Ştiu ! O să încep să cânt. E Paştele, aşa că oamenii o să fie mai darnici azi! (Se pune pe bancă şi începe să cânte la chitara. Începe să cânte melodia „Vinovaţii fără vină”)
Scena II : În timp ce cântă apar mai mulţi oameni ce se plimbă pe scenă. Câţiva se opresc şi îl ascultă. După ce termină de cântat, tânărul se ridică şi se uită la ei miraţi. Aceștia îi aruncă niște bani, mărunțișuri
Tânăr: V-a plăcut, nu-i aşa? Ce mai aşteptaţi? Daţi şi voi ceva mai mare ca să am cu ce lua o bucată de pâine, nu mărunțișuri de aștia…
Om 1: Ce vrei măi?
Om 2: De unde atâţia bani?
Tânăr: Dar eu am cântat degeaba?
Om 3: A cântat şi el oleacă şi vrea bani…
Om 4: Numai bani vreţi. Munciţi pentru ei!
Tânăr: Dar asta nu e o muncă?
Om 4: Da, te-ai rupt, te-ai cocoşat!
Om 2: Ştie şi el două acorduri.
Om 1: Dacă vrei bani, munceşte! Nu sta degeaba!
Tânăr: Atunci, duceţi-vă de aici şi lăsaţi-mă în pace!
Om 3: Hai să plecăm ! N-ai ce face cu el! ( plecă din scenă în afară de un domn).
Tânăr: (mirat) Tu ce mai stai pe aici? Hai, pleacă! Vrei să râzi de mine !
Domn: Nu vreau să râd de tine. Mi-a plăcut melodia!
Tânăr: Ţi-a plăcut muzica mea?
Domn: Da! E foarte frumoasă…. Aş vrea să pot să-ţi ofer ceva dar nu am nici eu nimic. Sunt sărac… Tot ce pot să-ţi dau este această lumânăre. (îi dă o lumânare). Poftim, ai grijă de ea! E foarte preţioasă, însă treuie să-i descoperi tu adevărata bogăţie!
Tânăr: Dar…ce valoare? E doar o lumânare atât. Ce vezi tu valoroasă în ea?
Domn: Așa am crezut și eu la început, dar cu timpul ea m-a transformat foarte mult.
Tânăr: Mulțumesc mult. Asta îmi mai lipsea acum să-mi dea cineva o lumânare pentru că am cântat. Zii. te rog că vrei să te râzi de mine și gata. Ce poate avea așa special o lumânare?
Domn: Caută și vei găsi, bate și ți se va deschide. (omul pleacă în timp ce tânărul priveşte lumânarea şi jignit o pune pe bancă)
Tânăr: O lumânare? Hai că e tare. Tot ce am primit pentru munca mea, e o amărâtă de lumânare. Bătaie de joc nu alta! Uitaţi-vă şi voi cât de rea este lumea. Îşi bate joc de tine. Mă întreb la ce e bună lumânarea asta? Poate e fermecată, face minuni. Ia să-mi pun o dorinţă… (se gândeşte un pic) Vreau 50 de lei pentru spectacol! (stă un pic) Nu auzi ce ţi-am zis? Ştiam eu.Nu e bună de nimic. Ce mai oameni…! Eu nu am mai mâncat de o săptămână iar ei îmi dau o lumânare. (se plimbă agitat pe scenă) Dar…poate pot să fac ceva cu lumânarea asta. Aș putea să-mi deschid o afacere din vânzarea lumânărilor. Trebuie să cumpăr niște lumânări și să mă apuc de vândut. Lumânarea asta (se uită la lumânare) pentru că e mai valoroasă o să fie centru afacerii mele. Dar, ca să mă apuc de afacere, trebuie să fac rost de bani și de unde să mă-mprumut acum? În buzunar n-am nimic, așa ca va fi greu să pornesc afacerea. (se plimbă pe scenă agitat)Ce să fac?
Scena III: Apare un alt tânăr, îmbrăcat mai modest, care când îl vede pe cel de pe scena se apropie de el mirat.
Tânăr 1: Ce avem noi aici…?!
Tânăr: Tu…parcă erai plecat. Nu te-am mai văzut din timpul liceului!
Tânăr 1: Da așa-i. Acum am venit pe acasă puțin. Cum puteam să uit eu aceste locuri atât de minunate? Am fost plecat prin toată lumea: Tokyo, Paris, New York, acum, cu criza asta am cam terminat-o pentru o perioadă.
Tânăr: Ce fain…Nu mai ai nevoie de cineva? Îmi caut şi eu loc de munca. Am rămas falit…
Tânăr 1: Te-aș lua cu cea mai mare plăcere dacă ar fi după mine. Doar am fost cei mai tari tipi din generală
Tânăr: Câte am făcut împreună…Acum sunt vai de mine, fără casă, nevastă, loc de muncă…
Tânăr 1: Dar ce-ai pățit?
Tânăr: E…criza asta, oameni ce nu vor decât bani, ce se gândesc doar la ei, la binele lor iar de ceilalți îi doare în cot. M-a dat unul în gât la şef şi….
Tânăr 1: Așa-i, n-ai ce face. Nu poți schimba cu nimic lumea, ci ea te poate schimba pe tine. Te pot ajuta cumva?
Tânăr: Mă gândeam să deschid o afacere cu lumânări, acuma cât ţine vacanţa asta cu Paştele. Pe urmă mai văd eu. Dar n-am nici un ban pentru a o porni. Vreau să ies şi eu din gaura asta in care mă aflu acum.
Tânăr 1: Hmm…te pot ajuta eu. Știu pe cineva care se ocupă cu așa ceva. Am să plătesc eu tot pentru inceput
Tânăr: Îți mulțumesc mult. Am să ți-i dau înapoi la primul câştig.
Tânăr 1: Nu e nevoie. E Paștele, trebuie să fim mai buni, iar pentru tine fac orice.
Tânăr: Eu…. nu mai cred în poveștile alea.
Tânăr1: Ei, vezi? De asta viața ta nu mrge…. Eram și eu la fel; dar după toate încercările prin care am trecut prin lumea asta largă m-am schimbat foarte mult. Acum să mergem.
Cei doi pleacă. După un timp apare tânărul cu o cutie de lumânări, pe care le așează pentru a le vinde.
Tânăr: Se pare că e ziua mea norocoasă. Sper să am norocul acesta și la vândut lumânările. Noroc că a apărut el…Am fost cei mai buni prieteni din școala și desigur cei mai sfinți. Acum, că am aranjat tot, să așteptam clienții. Stai, lumânarea primită de la străin va fi centru afacerii mele. Ea va fi cheia succesului.
Scena IV: Se aud nişte voci cântând iarba verde de acasă.
Tânăr: Se aude ceva. Oare ce este? Să văd poate obţin ceva. Să-mi încep afacerea (apar trei tineri beţi, ţinându-se unul de altul)
Tânăr: Salutare! Ce faceţi?
Beţiv 1: Noi…?Sărbătorim. E Paştele!
Beţiv 2: De băut la toata lumea! Să ne bucurăm! E sărbătoare! Nu muncim., distracţie la maxim…
Beţiv 3: Tu nu bei cu noi? Sau ţii post?(încep să râdă)
Tânăr: Dacă faceţi cinste, beau cu cea mai mare plăcere.
Beţiv 2: E criză. De unde atâta cinste? Noi speram că dai tu de băut ceva….
Beţiv 3: Că na… ştii tu...Aşa sunt prietenii.
Tânăr: Dar nu am mai mâncat nimic de 2 zile. N-am nimic. De unde să vă dau?
Beţiv 1: Atunci nu ne mai sta în cale!
Tânăr: Stați un pic. Nu vreți să cumpărați niște lumânări?
Bețiv1: Ce să fac cu ele? Să mi le pun la cap când mor?
Tânăr: Atunci, am ceva mult mai valoros ca lumânările astea. Vedeți această lumânare? Am primit-o și eu de la cineva zicând că e foarte valoroasă și cică face minuni
Beţiv 2: Dar ce-i aşa special la ea?
Beţiv 3: (scoate o ţigară şi o aprinde) Mersi, chiar mi se terminase bricheta!
Tânăr: Cât daţi pe ea?
Beţiv 1: Hai bă că eşti tare! (încep să râdă toţi) Ce să-ţi dăm?
Beţiv 3: Cât dai tu ca să ţi-o cumpărăm?
Tânăr: Dar… e foarte preţioasă!
Beţiv 2: Cu atât mai bine. Dai mai mult. (pleacă răzând)
Tânăr: Uite la ce e bună. La aprins ţigări.Cu asta m-am ales pentru tot. Dacă nici pe bețivi nu reușesc să-i păcălesc, apoi… pe alții…? Se pare că afacerea mea nu va merge. ( se duce pe bancă şi se pune pe gânduri)
Începe să cânte melodia: „Ăsta-s eu !”- Stefan Bănică Junior.
Actul II: Undeva în spate doua statui
Scena I: Undeva, mai in spatele scenei, vreo 3-4 grupuri de oameni ce discută între ei. Apare tânărul cu lumânarea în mână.
Tânăr: Mai sunt 2 ore până la concert şi lumea s-a şi adunat aici.Parcă ar fi ceva ce nu s-a mai văzut. Dacă aş putea să intru şi eu acolo…Dar cum? Nu am decât o lumânare amărâtă ce nu face doi bani. Ce sa fac?trebuie să fac rost de bani. Am să încerc să le-o vând lor. Sunt sigur că vor vrea să mi-o cumpere.(se îndreaptă spre cei de acolo)Oameni buni,am ceva ce cred că o să vă placă! E un lucru foarte preţios!
Om 1: Nu, zău?Ia să vedem!
Om 4: Poate te-a apucat iar cântatul…?
Tânăr: Nu, nu vreau să vă cânt. Oricum nu înţelegeţi muzica adevărata. Vreau să vă vând această lumânare. Mi-a dat-o cineva zicându-mi că e foarte preţioasa! (încep toţi să râdă)
Om 3: Ca şi muzica ta, nu?
Om 2: Măi, omul are chef de afaceri acum.
Om 6: Da ce-i aşa preţios la ea? Că nu văd?
Om 5: Poate face minuni…! (râd iar)
Om 6: Am şi eu o brichetă. Cred că luminează mai tare ca lumânarea ta!
Tânăr: Şi totuşi, lumânarea aceasta este cu totul şi cu totul specială!
Om 2: Şi cât ceri pe lumânarea asta aşa specială?
Tânăr: Nu mult. Doar 50 lei şi ţi-o dau. E mult mai valoroasă decât crezi!
Om 1: Hai că eşti tare. Întâi ne cânţi iar acum ceri 50 de lei pe o lumânare amărâtă.
Om 5: Da ce are aşa special? E din aur?
Tânăr: E mai valoroasă ca aurul şi ca orice!. Dacă vi se pare prea scumpă, atunci am aici altele mai ieftine, si care pot deveni tot atât de fermecate dacă le veţi aprinde de la această lumânare.(este întrerupt)
Scena II – Apar 2 oameni în stânga: paznicii de la concert.
Paznic 1: Oameni buni, puteţi intra la concert!
Paznic 2: Păstraţi ordinea şi liniştea!
Tânăr: Dar unde plecaţi? Mi-o cumpăraţi sau nu?
Om 3: Hai că te lăsăm să mai cauţi. La cât e de valoroasă 50 de lei e cam puţin nu crezi?
Om3: Cică vrea 50 de lei pe o lumânare.
Om 6: Hai că pierdem vremea cu el aici! (încep să plece)
Tânărul (agitat câtre public): Vedeţi? Nu mă cred. Nu pot să vadă cât e de valoroasă. Concertul începe acuși și eu n-am adunat de pe urma lumânărilor mele nici măcar un ban. Şi trebuie să întru la concertul acela...Dar oare am să pot să mă strecor? (plecă după oameni dar este oprit de paznici)
Paznic 1: Biletul unde-ţi e?
Tânăr (tremurând): Păi… cred că l-am uitat, sau l-am pierdut…
Paznic 2: Sau nu ţi-ai cumpărat.
Tânărul: Ba da, mi-am luat, doar că l-am pierdut.
Paznic 1: Fără bilet, nu intri!
Paznic 2: Sau dacă dai ceva, poate... trecem cu vederea!
Tânăr: Păi...nu prea ştiu ce să vă dau. Nu mai am nimic, sau… staţi un pic. Am ceva foarte valoros…!
Paznic 2: Ia să văd!
Tânăr (aduce lumânarea): Asta! Are o valoare foarte mare…
Paznic 1 (ia lumânarea): Foarte mare zici? Ce are aşa de preţios?
Paznic 2: Ne iei în râs, se pare… Pleacă de aici! (îl împinge apoi îi pune lumânarea jos şi pleacă.
Tânăr: Staţi, trebuie să intru la concertul acesta!Neapărat!
Paznic 1: Şi noi trebuie să facem ceva bani cu criza asta.
Paznic 2: Dai ceva intri!Nu, nu intri!
Paznic 1: Nu ne iei în râs pe noi cu o lumânare...
Tânăr: Dar nu vă iau în râs. E tot ce am...
Paznic 1: Atunci, nu intri!
Tânăr: S-a dus…s-a dus și concertul ala. Pa distracție. Ce oameni…nu te-nțelege nimeni, toți vor doar bani, să aibă cât mai mult, pe când eu, eu cu cântatul meu, n-am adunat nimic. De unde să le dau atâția bani pentru a intra la concert?M-am săturat de tot. Nimeni nu te-nțelege, nimeni nu te ajută…tot ce-mi rămâne e muzica mea, e singura mea alinare acum, e muzica mea.(se pune și începe să cânte melodia BALADA CELUI CARE SUNT. Apoi rămâne pe gânduri) Dar oare ce vrea să însemne această lumânare?Nu cred că mi-a fost dată așa fără rost. Sigur e ceva la mijloc... Dar ce anume?(Începe să e audă un sunet ca și cum ar bate vântul. În acest timp una din statui, începe să vorbească.)
Statuie 1: Toate trec, rele și bune,
Adevărul te așteaptă,
Timpul , Domnul sunt cu tine,
Și-ți arată calea dreaptă.
Tânăr: (speriat) Ce e cu tine? Tu ești o statuie, nu poți vorbi!
Statuie 2: Tu…!Ce cauți?Vrei lumină?
Vrei a lumii dor de sine?
Nu-ți surâde nemurirea?
Setea ei zace în tine!
Tânăr: Tot ce vreau acum e să tăceți. Sunteți niște statui nimic mai mult!
Statuie 1: Dacă timpul curge falnic,
Săpând calea către moarte,
Nu dorești un suflet trainic,
Adevăr în libertate?
Statuie 2: Chiar de toți îngenunchează
Şi te-veșmântă-n rubine,,
Caută şi cercetează!
Timpul trece, ora vine!
Tânăr: (aleargă spre public) Vedeți?Statui ce vorbesc. Cred că am înnebunit de la lumânarea asta. Are puteri magice.
Statuie 1 +Statuie 2: Şi păşind din astă lume,
Trecând falnic peste moarte,
Vei vedea cum viaţa trece,
Lăsând urme adânci săpate.
Lăsând urme-adânc săpate,
În inima ta creștine,
Ești dator cu glas de moarte
S-aprinzi adevăru-n tine!
Tânăr: Ce vreți de la mine? Eu nu sunt decât un cerșetor. N-am ce să vă dau…
Statuie 1: Tu un simplu om sub soare,
Eşti ales să-mparţi lumina,
Celui ce pe cruce moare,
Şi durerea ţi-o alină.
Statuie 2: Viaţa ta e mult prea amară,
El vrea să i-o dăruieşti,
Nu să-i fii al lui povară,
Nu din nou să-l răstigneşti.
Statuie 1 + Statuie 2: Te-a ales din mii de stele,
Ce trăiesc prin infinit,
Treci prin momentele grele
Te va face fericit.
Tânăr: Ce vreți să fac?Spuneți-mi numai tăceți. Simt că-nebunesc.
Du-te, du la-ntreg pământul,
Pe cel ce a înviat
Nu lăsa să-ţi stingă vântul
Raza celui ce te-a salvat.(se opresc din vorbit. Tânărul speriat se apropie de ele și se uită la ele mirat.)
Tânăr: V-ați oprit?Gata?(nervos) Voi sunteți doar statui, nu puteți vorbi și nici să-mi spuneți mie ce să fac. A fost doar un vis atâta tot. N-a fost decât o iluzie, înseamnă că mi-am revenit, n-am înebunit de tot Dar tot nu-nţeleg ce e cu mine? Ce a vrut să însemne acest vis? Se pare că lumânarea asta are un mister mult prea mare. Moarte… Răstignire… Cred că e legată de Paşti, de Învierea lui Isus. Dar toate astea sunt nişte simple poveşti! Nimeni nu mai crede în ele. Ce o să spună ceilalţi când mă vor auzi că le spun de Cristos? Vor crede că sunt nebun…Oricum , am să încerc. Dacă e lumina lui Cristos, voi lua un preţ bun pentru ea. Sunt sigur de asta. Acum, să aştept să iasă lumea de la concertul ăsta şi să le dau vestea. Sunt sigur că o vor vrea toţi, aşa că şi banii se v-or aduna la greu!
Scena III: Apar cei ce au fost la spectacol, veseli, cântând și discutând despre spectacol
Tânărul (bucuros,cum îi vede se adresează acestora): Oameni buni! Oameni buni! Nu o să vă vină să credeţi!
Om 1: Ce mai e acum?
Om 2: Ce ai mai născocit?
Om 4: Astă parcă e tipul cu lumânarea, nu?
Om 3: Iar vrei să faci afaceri cu noi?
Tânăr: Nu o să vă vină să credeţi! Vedeţi această lumânare?
Om 3: Da, o ştim. Ne-ai mai arătat-o.
Om 4: Ce vrei acum?
Tânăr: Lumina acestei lumânări e lumina lui Cristos. Cristos a Înviat! De aceea este Paştele.
Om 4: Cred că e nebun!
Om 3: Încă mai crezi în toată povestea asta?
Om 5: Tinere...!Poveşti de adormit copii ca tine!
Om 1: Acum s-a scumpit cumva lumânarea?(încep să râdă)
Tânăr: Nu e mai scumpă. E tot 50 de lei!
Om 3: Hai, măi, că le ai la glumă….
Om 5: Ne-ai făcut ziua frumoasă.
Om 2: Hai să ne grăbim…. Nu mai putem sta să-ţi ascultăm năzdrăvăniile.
Tânăr: Dar nu sunt poveşti… chiar e foarte valoroasă!
SCENA V: Tânărul plimbându-se pe scenă.
Tânăr: Uite, mă cred nebun. Încă mai cred în poveștile alea cu Cristos…Cum am putu fi așa orb. La urma urmei e doar o poveste de adormit copii, se spune că el a murit acum aproape 2000 de ani, n-are ce căuta lumina lui acum. Dar lumânarea asta nu e o simplă lumânare, trebuie să aibă ceva ascuns .I-a făcut cineva farmece. E a unei vreo unei vrăjitoare ceva e cu ea. Ce eşti tu cu adevărat? De ce nu vrea să te cumpere nimeni? Chiar nu mai înţeleg nimic din tot ce se întâmplă. Oare de ce mi-a dat-o străinul acela? El ştie sigur care e rostul acestei lumânări. Dar unde să dau acum de el? Mai este şi visul acela… Ce vrea să însemne… Chiar nu mai înţeleg nimic. Întâi îmi dă o lumânare zicând că e valoroasă, apoi am un vis în care niște statui îmi spun acelaşi lucru şi mai mult că ar fi lumina lui Cristos cel înviat. Dar dacă e aşa, de ce nu e interesat nimeni de ea? De ce nu o vrea nimeni? Nu ştiu ce să mai cred.Chiar nu ştiu…Nu mă ajuţi la nimic.La ce să te mai păstrez? Pt ce să mă fac atâta de râs şi ceilalţi să mă creadă nebun? Gata, ajunge! Nu am să îndur atâtea pentru tine. Ori mă ajuţi cu ceva, ori te las în pace şi mă laşi şi tu în pace. Poţi să fii şi lumina luminilor.Atât timp cât nu mă ajuţi cu nimic, atât timp cât nu îmi dă nimeni nimic pe tine, nu are rost să-mi mai bat capul cu tine! ( se pune pe bancă, nervos, lăsând lumânarea lângă el).
Apare bătrâna din stânga şi se apropie de el.
Bătrâna: Curaj tinere, ridică-te! Nu dispera!
Tânărul (speriat): Cine sunteţi?
Bătrâna: Stai calm! Nu-ţi vreau răul. Vreau să vorbim despre lumânare. Şti cât e de valoroasă?
Tânărul: Da… ,de sparge toate pieţele. M-a făcut de râs azi.
Bătrâna: Vino cu mine. Ştiu pe cineva ce va fi interesat de lumânare!
Tânăr: Vrei să râzi şi dumneata de mine? Am văzut cât sunt de interesați!
Bătrâna: Nu, nu vreau asta. Vreau să te fac să zâmbeşti!
Tânărul: Bine, merg!(cei doi ies din scenă în timp ce se cântă melodia „Viaţa are gust” în timp ce se trag cortinele)
Actul 3:Banca şi containerul din actul I, doar că mai în stânga, în timp ce in dreapta apare o scară..
Scena I: Apar bătrânul şi tânărul,iar după câteva momente alte persoane cu lumânări stinse în mână ce se apropie de cei doi. Tânărul şi bătrâna se duc spre bancă iar ceilalţi se adună în jurul lor.
Tânăr: Dar ei cine sunt?
Bătrână: Ei sunt cei ce au venit să ia lumina lui Cristos,lumină ce tu o ai.Aceasta este o onoarea. Ea e valoroasă prin lumina ce o împarte, nu prin preţul ei!
Tânăr: Dar nu-nţeleg!Am atâta nevoie de bani şi am sperat că ea e salvarea mea. Dar din câte observ…mă înşel…
Bătrână: E puternică. Dumnezeu ţi-a trimis-o în ajutor.Ştia că ai nevoie de lumină .Ştia că lumina ei îţi poate lumina viaţa. De aceea ţi-a trimis-o!
Tânăr: Eu chiar m-am săturat de ea. Puteţi să o luaţi. Faceţi ce vreţi cu ea!
Bătrână: Noi nu vrem să-ţi luăm ceea ce Dumnezeu ţi-a oferit ţie. Noi vrem să luăm doar o rază din ea. Nu vrem să ţi-l luăm pe Cristos!
Tânăr: Poftim. Vă rog să o luaţi de aici!(le dă lumânarea iar ei îşi aprind lumânările de la ea, apoi cad în genunchi cu toţii)
Bătrână: Îţi mulţumim mult, nici nu ştii cât e de valoroasă pentru noi. Isus să pătrundă şi-n inima ta cu lumina Lui. El te va lumina, dacă tu îi vei deschide şi-i vei face loc.
Tânăr: Da…Lăsaţi-mă cu poveştile astea! Mă va ajuta lumânarea asta cumva...!
Bătrâna pleacă. Tânărul agitat se plimbă pe scenă.
Tânăr: Uitaţi ce am ajuns?Nu m-am ales cu nimic de pe urma ei!(caută iar în container.După ceva timp se ridică dezamagit)nimic!Nimic de mâncare, afară e frig şi eu am doar o lumânare amărâta!(Aruncă lumânarea în container) Acolo, cred că stai cel mai bine!
Scena II: Apare cel ce i-a dat lumânarea!
Domn: Ce faci tinere?
Tânăr: Iar tu?Ce mai vrei acum?Mi-ai făcut destule necazuri cu lumânarea asta!Ce mai vrei acum să mai născoceşti alte poveşti acum?
Domn: Nu am născocit nimic. E adevărul curat. Lumânarea aceasta e mai valoroasa decât crezi atunci când este aprinsă.
Tânăr: Mi-am dat și eu seama că ceva nu e în regulă cu ea. Mă crezi prost nu?
Domn: Această lumânare poartă lumina mea. Este lumina învierii mele. Eu sunt Cristos, cel pe care tu l-ai avut mereu alături. Eu, prin lumina mea am vrut să fiu lângă tine Tu nu ţi-ai dat seama de ceea ce ai ţinut în mână. Tu ai vrut doar bani pe ea, nu ai vrut să-i vezi valoarea adevărată.
Tânăr: Tu…Cristos? Atunci eu sunt…Cristiano Ronaldo. Încântat de cunoştinţă!
Domn: Acum aproape 2000 de ani, muream pe cruce pentru întreaga lume şi pentru tine, știind ca așa te pot salva…(intervine tânărul batjocoritor)
Tânăr: Iar eu acum sufăr de foame şi de frig din cauza lumânării tale. Chiar vrei să te cred cu poveştile astea de doi bani, arăt eu a copil de 2 ani de zile?
Domn: Nu te oblig. Fiecare este liber să creadă în mine sau nu. Priveşte mâinile mele.(îi arată mâinile)Sunt străpunse de cuie, de păcatele întregii omeniri şi nu în ultimul rând de cele ale tale. Priveşte-mi picioarele…şi ele sunt străpunse de tine!De necredinţa ta!
Tânăr: Dar cine ţi-a făcut toate astea? (mirat)Cred că ai mai luat pe alţii în râs cu câte o lumânare şi te-au luat la bătaie.(Ironic)
Domn: Cine? Tu…toţi cei pe care i-ai văzut la concer, tinerii beţi, toată omenirea. Știu că nu mă crezi, însă adu- ţi mâna şi pune-o în rănile mele. Doar așa vei crede. Aşa este credința voastră. Vreți doar fapte; altfel nu credeți. Dacă ai fi obținut banii pentru concert, ai fi crezut în lumina mea , şi pentru că nu ai obținut nu vrei să crezi în mine.
Tânăr: Hai las-o!O să mă înnebuneşti cu poveştile tale toată ziua?Zi ,ce vrei de la mine?
Domn: Eu am vrut ca lumina învierii să-ţi lumineze viaţa şi inima, am vrut să-ți ofer adevărata fericire, fericire ce nu stă nici într-un concert lumesc și nicio dorință. omenească. Ea stă în mine, în adevărul meu pe care trebuie să-l accepți daca vrei să te mântuiești şi să trăieşti în libertatea inimii. Acolo unde adevărul nu este liber, libertatea nu este adevărată.
Tânăr: Lasă-mă cu poveştile tale despre înviere! M-am saturat de ele!
Domn: Ştiu că sunt poveşti pentru tine şi pentru lumea intreagă,poveşti ce nu vreţi să le acceptaţi.E prea greu să-nţelegeţi acum aceste lucruri .Tte las să alegi drumul pe care să mergi.Eu ţi-am dat lumina mea ,crezând că aşa vei descoperi adevărata ta valoare şi adevăratul tău sens în viaţă. Dar văd că sunt refuzat.
Tânar: Îmi mai ţii multe predici? Ia-ţi lumânarea şi du-te de unde ai venit!(începe să caute lumânarea în container)
Domn: Am să plec. Am să-ţi iau şi lumânarea. Am să caut pe altcineva căruia să i-o dau.cineva care-şi vede adevărata sărăcie şi are inima dispusă să mi se deschidă, pentru a-i lumina rumul spre adevărata bogăţie şi fericire. Dar tu...!tu rămâi pe acest morman de gunoi! „Stoarceţi bubele şi plângeţi nenorocul. Url în vânt după mila celor necredincioşi!” Caută-ţi tovaraşi orbi...!O să vă infundaţi şi mai mult în gheenă...! Nu este o ameninţare. Calea către mine îţi rămâne deschisă chiar şi prin gheena sufletului tău, dacă vei lăsa să curgă o lacrimă din inima ta şi un strop din lumina mea să strălucească în ea.
Tânăr: Hai,gata, lasă-mă!Du-te odată!
Domn: Bine, am să plec!(îi aprinde lumânarea) Dacă vreodată vei vrea să vin din nou la tine,adu lumânarea lângă inima ta şi cheama-mâ. Ea te v-a lumina şi dacă tu vei crede.Să ştii asta!(Isuspleaca pe scară . Când ajunge undeva mai sus, se întoarce spre public, întinde mâinile şi rămâne aşa. Tânărul speriat)
Tânăr: Bine că s-a dus odată. Auzi la el, cică e Cristos….Dar unde merge? Cevanu este clar al el. Se înalță la cer? Dar asta e imposibil. A făcut el vreo șmecherie ceva pentru că nu e normal asta. Ce e vreun magician? Crede că mă păcălește el pe mine, că-s așa prost, că nu-mi dau seama de acest lucru. Nu mă păcălești tu pe mine așa ușor. Ia să încep să ascult niște muzică că am avut o zi de toți bani. Lumânare valoroasă…. statui ce vorbesc… unul ce se crede Isus…(Își pune căștile pe ureche și începe să asculte o melodie de a lui Puya. După un timp, se aud niște tunete iar luminile se stând și se aprind ca niște fulgere. Muzica se oprește, căștile i se strică și el se sperie .În acest timp, Isus, începe să spună câteva citate din biblie pe fundal, moment în care tânărul se sperie și se agită pe scena ) Ce e asta? Mi s-au stricat căștile. Acum de unde mai fac rost de altele? Dar ce se întâmpla?(se uită spre Isus) Nu poți fi tu… tu nu ești Cristos…. E doar o poveste.( cade în genunchi tunete mai puternice)Ce am făcut? Cum am putu fi așa orb?Ce vrei Doamne să fac? De ce m-ai ales pe mine? Nu sunt vrednic de asta Doamne…
Scena III: Încep să bată clopot ele iar din partea stângă, intră un cor cântând Cristos a înviat. În fruntea corului, stă Tânărul 1, ce duce lumânarea pascală și se apropie de tânăr.
Tânăr 1: Ridică-te, nu-ți fie teamă. Cristos te-a întors din nou din drumul pe care ai pornit. Știa că nu ai luat-o pe un drum bun.
Tânăr: Isus ţi s-a descoperit, eu n-am avut cest privilegiu.
Tânăr 1: am să te ajut cu ce-a mai mare plăcere. Acum, primește lumină lui Isus, lumina învierii. Cristos a înviat!(ia lumina pleacă puțin mai în fața celorlalți și cade in genunchi în fața lui Isus, recitând:)
Preaînalte şi gloriosule Dumnezeu,
luminează întunericul inimii mele,
dăruieşte-mi credinţă dreaptă
,speranţă convinsă, iubire perfectă,
înţelepciune şi cunoaştere,Doamne,
ca să îndeplinesc sfânta poruncă a ta. Amin
