De ce ne ascundeţi lumina?

De ce ne ascundeţi lumina,
când nouă ne e sete de noapte?
Furăm visele ascunse de ceaţă
pentru a fi mari sculptori ai destinului,
spre ai da o faţă mai atrăgătoare,
căci noaptea ne-a făcut pe toţi artişti,
iar locuri de muncă sunt tot mai puţine.
Să-ncercăm oare pe Marte?


De ce ne ascundeţi lumina,
Pustiul ne-mbată, a cui este vina?
Să ieşim toţi în stradă, să facem cutremur
să reconstruim Babelul ,să detronăm tot cerul,
apoi să-mpărţim frăteşte, puterea.
Mie jumăta-te, iar vouă restul…


De ce ne ascundeţi lumina,
Voi nu ştiţi că asta ne este menirea?
Urcaţi-vă tineri pe munte,
Se dă de pomană azi minte,
Poate aşa vor tăcea toţi poeţii!
Ce naiba, să trecem pe Soare cu dreptul!

Istoria vieţii

Mi-ai pus pe buze iubirea, pentru a zâmbi,
mi-ai şoptit în suflet să trăiesc,
iar pentru a mă ajuta, mi-ai dăruit viaţa,
pentru a trăi...

M-ai luat de mână şi mi-ai dat aripi ,
ştiai că trebuie să merg, să descopăr,
iar pentru a te găsi,m-ai învăţăt jocul cuvintelor,
spre a vorbi...

M-ai învăţat să cânt, să-nvăţ ce-i omenirea,
să-mi scriu pe cer lumina, povestea mea cea lină,
iar pentru a-ţi scrie ţie scrisori cu a mea tăcere,
m-ai învăţat să plâng,
pentru a-ţi vorbi....

m-ai laut de mână spre a alerga prin timp,
ai apărut din zâmbet făcând totul un vis,
iar alături de al tău suflet am ales să trăiesc,
pentru a iubi, iubit să fiu mereu....

M-ai părăsit se pare, iubirea ta s-a stins,
trecuta timpul rece, iubesc sprea fi iubit,
de acolo sus în ceruri, tu îmi trimiţi scrisori,
povestea mea trăieşte
acolo, între nori...