Creator

Am in mana marea și stelele,

Căutând să le dau culoarea potrivita.

Stelelor le voi da culoarea vieții,

Iar mării pe cea a misterului,

Neștiind ca în ele se ascund

Pământul, luna și soarele- lumina.

Am în mână verdele și misterul.

Dau misterului culoare și-l arunc- în viață

Îl las să se scufunde , să caute,

Să-și aleagă un loc al său- Pamântul.

Am în mână zâmbetul și durerea.

Le iau de mână și mă plimb,

Cucerind inimi, parfumând suflete,

Oferindu-le un dar mult prea greu

De dus peste atâtea vise-iubirea.

Au răsărit...

Au răsărit noi zâmbete

În lumea ce-am trăit,

Noi vise azi se nasc

Ce zboara prin trecut.

A răsărit o lume,

Pământul e iar plin,

De atâtea mii de vise

Ce-au luat un nou avânt.

Au răsărit speranțe

Pământul a îmugurit,

și tot purtat pe mare,

de vant, de-un dor nebun,

renasca din nou la viață,

spre tot ce am cladit.

Am așteptat să crezi

Am așteptat să crezi în mine

și încă nu este târziu,

dar tu dispari, te pierzi în umbră

iar eu te caut printre nori.

Un vis ascunzi, misterul falnic

nu are nici măcar un strop

din taina ta nemuritoare

ce-a fost trecut, azi viitor.

Am așteptat să crezi în vise,

dar toate azi au îmbătrânit,

tot ce-a rămas e visul vieții

ce-a fost cândva și va mai fi,

iar tu, o stea rătăcitoare,

încearcă să cobori și-aici

unde și noaptea îmi șoptește

că aștept prea mult, visez puțin.