Te duci

Te duci...drumu-i atât de lung,
cu paşi greoi,calci totul in piioare
un cântec trist,răsuna-n vale.

Te duci, te pierzi pe drumul plin de praf,
copacii cresc,uscaţi...
un altar de jertfă înălţat.

Te duci..străin privesc,
o barcă-n larg pluteşte pe un cântec trist,
un amrinar la cârmă,conduce pământul...iar tu te duci...te duci...
şi laşi în urmă vîntul.

Mi-e dor de tine

Prin stelele târzii, ce noaptea luminează,
Ţi-am scris cu lacrimi mute,iubirea ce ne leagă,
Şi chiar de o furtună , grădina ne-a ucis
Iar florile învinse, cu toate-au ofilit,
Noi vom picta grădina, cu-n nou surâs deplin


Mie dor de tine, soare de dimineaţă,
Ţi-am scris aceasta pe munţii ce-I înalţi,
Ce obosiţi de viaţă, se pun în calea ta,
Spre a nu-ţi vedea splendoarea,
Ce livada a înverzit.


Mie dor de tine,viaţă,
Să stăm ca să privim,
Castele de ghiaţă şi tot ce-am ucis,
Pentru a ajunge în ceruri,
În lumea ce-am creat,
Din lacrimi şi suspine,cu care am luptat.

Si ce!!!

Şi ce dacă plângi?
Viaţa e lacrimi
Te lupţi pentru tine,
Te pierzi în suspine,
Te cauţi în vise,în plăceri ce te sting,
Şi zbori printre stele
Cu aripa frântă,
Strigi către ceruri,
Unde glasuri mute
Te-ndeamna să speri în ele...

Şi ce dacă pieri?
Lumea te uită,
O floare uscată
Ramâi tristă-n umbră.
Şi al tău parfum
Scăldat în tăcere
Se pierde spre soare,
Iar tu...tu, zbori in tăcere

Şi ce daca lupţi?
Viţa e o luptă,
Te-nvingi chiar pe tine
Dar pieri pană la urmă,
Căci în marea de lacrimi
Te-neci zi şi noapte,
Iar moartea te strigă
Cu al său chip de ceară,
Să lupţi, să te-nvingi,
Dar slăbit de speranţe
Să devii doar un vis

Trandafirul fără spin

Mă gândesc cum să-ţi înfloresc viaţa.

De câteva zile nu mai esti tu,

nu te mai recunosc în vorbele care mi leai spus.

Din chipul tău pleacă mesaje tot mai negre

toţi văzându-te cum te-ndrăgosteşti de noapte,

uitănd ziua în care ai înflorit.

Casa ta este tot mai tristă.

Un val de tăcere raşcoleste camerele goale,

tu din geam mă-ndemni să te las,

te-ai săturat să alergăm,vrei să mai stai ,

vrei să admiri unde ai ajuns acum

dar fără să observi căci tu ai alergat doar ziua.

Mă gândeam cum să-ţi înflorec viaţa

şi iată că la florăria din colţ,

un trandafir fără spini aşteaptă să-i zăresc parfumul,

pentru a ţi-l oferi ţie...cu spinii săi tăcuţi.

Jocul

Fără să vreau te văd cum treci,

cu parfumul tău atrăgător şi plin de vise,

ce scufundă şi cele mai înalte blocuri,

atrăgăndu-le fără să vrea

într-un joc ştiut doar de tine

pe care doar tu îl căştigi...

Fără să vreau, te aud cum mă strigi.

Vrei să reîncepem jocul

pentru că toţi sunt prinşi în altele,

iar eu, eu rămân singura speranţă

pentru a caştiga din nou,pentru a învinge.

Dar tu uiţi că eu ţi-am învăţat mişcările

şi te pot învinge...

Fără să regret intru din nou în joc.

Trebuie să-ţi învingi propia nemurire!

am as-ul în mână şi dacă vreau te distrug

pentru a te vedea suferind,

lucru cel fac, apoi plec indiferent,

auzindu-te cum mă strigi.

Se pare că jocul tău te-a distrus,

Dar eu stiu cume.Odată mai învins.