prima ora de curs

Învălmăşală.
Emoţii ce yboară
prin sala plină cu zâmbete
ce aşteaptă curajul de a vorbi.

Tăcere.
Un profesor îşi face apariţia,
stingând orice vis,
orice speranţă.
Teama pune stăpânire peste tot,
ameninşări zboară
lovindu-se de zâmbete tot mai stinse,
ochii cu prinşi de teama
se ascund în băncile viu colorate.

Linişte,
Toţi plecă tăcuţi
din băncile părăsite.
în sală a rămas doar amintirea
zâmbetelor şi a fricii
celor ce au stat cândva aici.

Dialog

Am atâtea probleme...

-Dar știi ce să faci?

Cred că a să merg înainte sau..am să mai stau.

-Pentru ce?

-Pentru a privi, a asculta...

-Dar tu ce auzi, ce privești?

-Nu știu. Sunt prea multe lucruri prea multe voci.

- Și unde-i a ta?

-Acolo undeva

-Și de ce o respingi?De ce nu e vrei?

-Vreau ceva nou, dar nu știu încă ce,

O casă mai mare să-mi ascund iubirea,

O lume mai mică să pot trăi în ea...

-Dar lumea-i a ta.

-Dar e prea mare pentru a o picta.

-Atunci de ce nu te lași pictat?

-Nu știu dacă voi putea,

Sunt prea multe culori, care-i a mea?

-Încearcă-le pe toate, undeva e și a ta.

Dar va dura prea mult, nu prea am timp.

-De ce atâta grabă? Te vei naște iar.

-Și când voi muri?

-Vei putea alege ceea ce vrei,

Vei mai avea o viață, o viață a ta.