M-am născut într-o lume mult prea obosită
pentru a mă învăța să merg,
așa că am învățat de la noapte
să zbor tăcut prin noapte.
M-am născut într-o lume prea tăcută
pentru a ma învăța să vorbesc,
dar am învățat de la păsări
să-mi cânt amarul meu mut.
M-am născut într-o lume prea singură
pentru a mă învăța să iubesc,
însă soarele s-a oferit
să-mi arate ce-i dragostea
în care pământul s-a ofilit.
M-am născut într-o lume prea oarbă
pentru a mă ajuta să văd
frumusețea clipei pe care o trăiesc,
dar viața veșnic agitată în biroul ei,
m-a ajutat să văd
întunericul în care adesea mă scufund și eu.
