un simplu vis

un simplu vis

marți, 9 noiembrie 2010


Gânduri

Te vreau aici, dar tu nu eşti.
Exişti?
Poate da acolo în infinitul tău
Lipsit de tot ce-nseamnă om
Eşti doar tu...poate voi fi şi eu...
Sau poate nu ne vom vedea
Decât în poveştile pe care le aud despre tine,
Sau în gândurile ce mi le trimiţi.
Te vreau tot mai repede aici
Sunt atâtea întrebări
Iar răspunsurile sunt tot mai puţine
Şi se ascund de mine
Parcă le-aş lua viaţa doar pentru mine.
Te vreau sau poate nu...
Încă mai negociez asta cu mine,
Căutând un raspuns ce nu va veni niciodată
Sau poate va veni printr-un vis
Sau o adiere de vânt
Ce va străbate şi viaţa mea.


Unde te văd?

Te văd în zâmbetul trist
al cerşetorului de la colţul străzii,
ce-mi cerşeşte o clipă
să-i ascult cântecul cald
al lacrimilor ce-i curg din sufletul alb.

Te văd în ochii fericirii
Ce se naşte în jurul meu,
Atunci când ofer celorlalţi
O mână întinsă
Pentru a zidi un nou vis mai larg.

Te văd pe chipul copilului
Ce mă cheamă să mă joc cu viaţa,
Să mă scufund în plaja de vise
Pentru a-mi alege ceea ce vreau.

Te văd pe buzele bătrănului
Ce-mi şopteşte să trăiesc viaţa,
Ce mă ia de mână
Pentru a călători printre poveşti
Şi a planta altele
Ce nu vor muri nicodată.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

prima ora de curs


Învălmăşală.
Emoţii ce yboară
prin sala plină cu zâmbete
ce aşteaptă curajul de a vorbi.

Tăcere.
Un profesor îşi face apariţia,
stingând orice vis,
orice speranţă.
Teama pune stăpânire peste tot,
ameninşări zboară
lovindu-se de zâmbete tot mai stinse,
ochii cu prinşi de teama
se ascund în băncile viu colorate.

Linişte,
Toţi plecă tăcuţi
din băncile părăsite.
în sală a rămas doar amintirea
zâmbetelor şi a fricii
celor ce au stat cândva aici.

Dialog





Am atâtea probleme...


-Dar știi ce să faci?


Cred că a să merg înainte sau..am să mai stau.


-Pentru ce?


-Pentru a privi, a asculta...


-Dar tu ce auzi, ce privești?


-Nu știu. Sunt prea multe lucruri prea multe voci.


- Și unde-i a ta?


-Acolo undeva


-Și de ce o respingi?De ce nu e vrei?


-Vreau ceva nou, dar nu știu încă ce,


O casă mai mare să-mi ascund iubirea,


O lume mai mică să pot trăi în ea...


-Dar lumea-i a ta.


-Dar e prea mare pentru a o picta.


-Atunci de ce nu te lași pictat?


-Nu știu dacă voi putea,


Sunt prea multe culori, care-i a mea?


-Încearcă-le pe toate, undeva e și a ta.


Dar va dura prea mult, nu prea am timp.


-De ce atâta grabă? Te vei naște iar.


-Și când voi muri?


-Vei putea alege ceea ce vrei,


Vei mai avea o viață, o viață a ta.

vineri, 20 august 2010

Creator

Am in mana marea și stelele,

Căutând să le dau culoarea potrivita.

Stelelor le voi da culoarea vieții,

Iar mării pe cea a misterului,

Neștiind ca în ele se ascund

Pământul, luna și soarele- lumina.

Am în mână verdele și misterul.

Dau misterului culoare și-l arunc- în viață

Îl las să se scufunde , să caute,

Să-și aleagă un loc al său- Pamântul.

Am în mână zâmbetul și durerea.

Le iau de mână și mă plimb,

Cucerind inimi, parfumând suflete,

Oferindu-le un dar mult prea greu

De dus peste atâtea vise-iubirea.

Au răsărit...

Au răsărit noi zâmbete

În lumea ce-am trăit,

Noi vise azi se nasc

Ce zboara prin trecut.

A răsărit o lume,

Pământul e iar plin,

De atâtea mii de vise

Ce-au luat un nou avânt.

Au răsărit speranțe

Pământul a îmugurit,

și tot purtat pe mare,

de vant, de-un dor nebun,

renasca din nou la viață,

spre tot ce am cladit.

Am așteptat să crezi

Am așteptat să crezi în mine

și încă nu este târziu,

dar tu dispari, te pierzi în umbră

iar eu te caut printre nori.

Un vis ascunzi, misterul falnic

nu are nici măcar un strop

din taina ta nemuritoare

ce-a fost trecut, azi viitor.

Am așteptat să crezi în vise,

dar toate azi au îmbătrânit,

tot ce-a rămas e visul vieții

ce-a fost cândva și va mai fi,

iar tu, o stea rătăcitoare,

încearcă să cobori și-aici

unde și noaptea îmi șoptește

că aștept prea mult, visez puțin.