un simplu vis

un simplu vis

marți, 16 noiembrie 2010

Tânăr și neliniștit















Toți ne trăim tinerețea cum știm noi mai bine, cum dorim noi astfel încât ea să fie cât mai frumoasă. Suntem tineri, plini de viață, iar energia nu poate sta in noi, trebuie consumată, toți alegând un mod în care să ne-o consumăm. Facultatea și scoala, ocupă un cel mai mult timp din viața noastră, pentru ca ele sunt necesare pentru viitorul nostru. Dar timpul liber ce facem cu el?
Mulți ne mulțumim ca în timpul liber să ne relaxăm, să ne refacem puterile, sau să ne distrăm cât mai mult, fără a pierde nici cea mai mică parte din el degeaba. Puțini alegem să-l folosim pentru noi și pentru alții care au nevoie de noi.
E de ajuns să aruncăm o privire în jurul nostru și vom vedea realitatea în care trăim, realitate care nu este deloc frumoasă. Vedem atâția tineri care suferă, atâți copii ce iși pierd copilăria cerșind sau și-o petrec prin spitale, dar niciodata nu ne oprim pentru a-i oferi un zâmbet sau o simplă încurajare. El are nevoie de noi, dar și noi avem nevoie ca ceea ce facem pentru el să ne fie apreciat.
Oridecâte ori facem ceva, așteptăm și răsplată pentru ceea ce facem, pentru că ar fi cea mai mare crimă ca noi să muncim degeaba. Însă nu toți pot să ne ofere ceva, nu toți pot să ne mulțumească așa cum vrem noi pentru ceea ce facem, de multe ori ei neavând nici puțin din câte avem noi.

Am să vă invit să trăiți ceva nou, ceva care vă va umple timpul liber și vă va face tinerețea mai frumoasă. Problema e că nu veți fi răsplătiți niciodată pentru ceea ce faceți cu bani sau alte lucruri, și doar cu zâmbete. Vreau să vă invit să deveniți voluntari, voluntari ce nu așteaptă nimic in schimb dar care dau totul pentru cei de lângă ei.
Poți face o vizită la spitalul de copii, sunt copii ce te așteaptă atât de mult să le oferi din timpul tău liber pentru a sta cu ei și a-i ajuta să zâmbească. Sunt atâtea încercări în viața de zi cu zi în care cei de lângă tine, chiar daca de multe ori necunoscuți, au atâta nevoie de tine, de timpul tău liber. Crezi că e așa greu să renunți la câteva momente de relaxare pentru a sta cu cei care au nevoie într-adevăr de tine? Crezi că e așa greu să te oferi pe tine celorlalți?Încearcă, te așteaptă o lume plină de comori, plină de mulțumiri și de noi prieteni ce vor să te descopere și alături de tine să faceți mii și mii de alte zâmbete.




Iar prețul pentru tot ceea ce faci e în tine. Caută-l bine, o să vezi cât e de frumos.
















Iubire în absolut


Iubire. Oamenii se iubesc tot mai mult

decând sau îndragostit de moarte,

toți își caută fericirea

în eșecurile ce le colorează viața.

Soarele s-a răcit cu totul,

căldura sa s-atransformat în gheață,

iar razele sale sunt prea reci

pentru a-mi îmbrăca pământul cu lumină,

dar iubirea dintre Pământ și Soare,

încă arămas intensă,

luna rămânând singură,

inundată de cererile de căsătorie

ale visătorilor ce s-au îndrăgostit de ea.

Iubire. Oamenii se iubesc tot mai mult,

decând dragotea a devenit publică

peste tot vezi doar iubire,

clădirile fiind colorate doar cu iubire,

iar peste tot iubirea își face de cap,

mai puțin cu moartea,

care nu-și găsește perechea.

marți, 9 noiembrie 2010

Parcul Copou


Miros plăcut de tei, aromă de cristal,
istoria-ți ne dreaptă te poartă prin trecut,
atâtea chipuri albe brăzdară al tău destin,
dar tu rămâi tot tânăr, trecutul îl învingi.

Îți cântă Eminescu, poeții de aclamă,
în vise de iubire ce stau sub a ta poală,
rămâi mereu aicea, noi trecem și plecăm,
dar amintiri cu tine ramân la nesfârșit.

Pe coardele de aur azi soarele-ți zâmbește
și-mbracă a ta tristețe acum în bucurie,
iar noi..noi visătorii, poeți ai nimănui,
ne rătăcim în tine și stăm tăcuți aici.

Și a venit iar toamna în parcul din Copou,
cad frunzele zdrobite de atâtea amintiri,
iar tu, acum iar singur, stai veșnic și-l asculți,
pe cel care își cântă iubirea din trecut.

Mereu


Mereu

Mereu eşti tu acolo sus.,
Mereu sunt eu, aici pe acest pământ,
Două suflete, două inimi,
Ce împart acelaşi cer,acelaşi pamânt
Iar mai recent universul.
Mereu mă strigi iar eu te strig pe tine,
Ne auzim, dar nu înţelegem
Şi de multe ori ne încurcăm
În propriile noastre capcane
Ascunse cu atâta grija
In picaaturile reci ale ploii.

Mereu eşti, mereu vei fi,
Mereu sunt si poate voi mai fi,
Mereu vom fi, dar nu pe aceeaşi undă,
Tu pe pamânt, eu călător cu a mea umbră.

poate cer prea mult



Poate cer prea mult să-mi dai iubire
Fără a şti ceea ce vreau să-ţi ofer,
Dar rămâne să-mi culeg iubirea
Din tot ce-a trecut, tot ce a fost.

Poate cer prea mult să-mi redai viaţă
Plină de eşecuri ce-au trecut,
Însă viaţa mea e visul trist al dimineţii
Când mă nasc la viaţa apoi dispar.

Poate cer prea mult să fii cu mine
într-o lume ce nare stăpân,
însă tu eşti visul ce mă ţine
prizonier în tot ce am creat.

Poate cer prea mult să-mi dai iubire,
Poate cer prea mult să mă iubeşti
Însă vreau ca tu să fii cu mine
Când din nou eu singur ma găsesc.


Gânduri

Te vreau aici, dar tu nu eşti.
Exişti?
Poate da acolo în infinitul tău
Lipsit de tot ce-nseamnă om
Eşti doar tu...poate voi fi şi eu...
Sau poate nu ne vom vedea
Decât în poveştile pe care le aud despre tine,
Sau în gândurile ce mi le trimiţi.
Te vreau tot mai repede aici
Sunt atâtea întrebări
Iar răspunsurile sunt tot mai puţine
Şi se ascund de mine
Parcă le-aş lua viaţa doar pentru mine.
Te vreau sau poate nu...
Încă mai negociez asta cu mine,
Căutând un raspuns ce nu va veni niciodată
Sau poate va veni printr-un vis
Sau o adiere de vânt
Ce va străbate şi viaţa mea.


Unde te văd?

Te văd în zâmbetul trist
al cerşetorului de la colţul străzii,
ce-mi cerşeşte o clipă
să-i ascult cântecul cald
al lacrimilor ce-i curg din sufletul alb.

Te văd în ochii fericirii
Ce se naşte în jurul meu,
Atunci când ofer celorlalţi
O mână întinsă
Pentru a zidi un nou vis mai larg.

Te văd pe chipul copilului
Ce mă cheamă să mă joc cu viaţa,
Să mă scufund în plaja de vise
Pentru a-mi alege ceea ce vreau.

Te văd pe buzele bătrănului
Ce-mi şopteşte să trăiesc viaţa,
Ce mă ia de mână
Pentru a călători printre poveşti
Şi a planta altele
Ce nu vor muri nicodată.