un simplu vis

Oare sunt eu în atâtea lacrimi ce curg din ochii viselor ce se pierd în viața mea? Mă trezesc zi de zi aici, în această lume, în care nici eu nu știu ce caut. Mereu îmi caut viața mea, stabilitatea, și dacă mai am timp mai caut și câte o floare ce sa infloreasca in viata mea, dar si aceea se va ofili. Zi de zi incerc să număr razele de soare ce coboară pe chipul meu, dar când fac un bilanț, îmi dau seama că și acestă zi care tocmai a trecut ,am înecat-o în ploaia ce a curs din ochii mei, sătui de atâta amărăciune.
Privesc....privesc mereu spre dragostea ce se naște în jurul meu, spre miile de zâmbete ce zbor neîncetat pe fețele voastre, fețe ce vor să trăiască viața la maxim, s-o coloreze doar în culorile amare ale fericirii, fericire ce poate peste noapte se va transforma într- ploaie de iluzii. Aș vrea să mă pierd și eu în acestă mulțime de zâmbete, chiar dacă pentru câteva clipe sau poate să-mi trăiesc toată viața în ele, fără sa mă mai trezesc niciodata la realitate.
Iluzii...se nasc mereu în mintea mea atunci când te văd, atunci când privesc din nou trecutul și fac din el viitorul meu, atunci când nu știu că dincolo de orice zâmbet ce apare se va naște un nou eșesc, eșec pe care va trebui să-l duc cu mine în căutarea mea nebună de lumină și de alte zambete și alte speranțe ce s-au stins de mult. Doar tu acolo undeva te ascunzi la nesfârțit, și taci privindu-mi visul vieții spulberat , fără a face nimic pentru el, pentru un simplu vis, pe cerul plin de stele.