un simplu vis

un simplu vis

sâmbătă, 8 mai 2010

Măştile voastre




De la geamurile pline de sudoare îmi zâmbiţi.


mă încurajaţi să merg mai departe,


să nu mă opresc la prima adiere de singurătate.


Voi, cu chipurile voastre, veţi merge cu mine,


până la primul bar, să vă fac cinste.



În parc, chipurile vesele poluează băncile.


Unul mă cheamă să iau loc,


să descopăr noi prieteni plictisiţi,


ce aşteaptă să le împrumut idei,


dar, de fapt, nu vor decât pe drumul lor să merg.



Acasă, îmi zâmbeşti din pragul uşii,


mă pui să-ţi ascult inima înnebunită,


mă iei de mână şi mă ameţeşti


cu săruturi pline de iubire.


Vrei să mă tulburi cu dragostea ta.


Privindu-te în ochi, te văd.


Îţi văd inima, şi buzele, şi iubirea.


Tot ce aştepţi e să mergem undeva noi, noi doi,


s-o facem lată. Asta vrei.


Asta vreţi toţi, cu măştile voastre.

vineri, 30 aprilie 2010



În ce să mai cred?



În ce să mai cred?


Cuvintele mă-ndeamnă să cred în ele,


soarele luna și stelele în ele,


dar eu cred doar în noapte,


în îngerii de ceară


ce mă-ndeamnă să le descopăr


paradisul lor plin de dulceața pierzării,


o lume plină de vise frumos parfumate,


cu mireasma unei iubirii în ceață,


ce vrea să-mi dea un fir de speranță


pentru a-mi reclădi livada viselor.



În ce să mai cred?
În oamenii de piatră ce-mi zâmbesc,


mereu același zâmbet cald ce te frige


și care te amețește în jocul buzelor reci


ce sunt doar a le tale


vineri, 9 aprilie 2010

marți, 6 aprilie 2010

Printre zei





Dacă aş fi un mic Zeus sau...de ce nu Marte,


m-aş aşeza la masa pe care atârnă Universul,


pentru a juca cu Platon o partida de şah.


Aş lua o mână de pioni din Universul dornic de moarte,


le-aş da un rege şi oregina dintre cei mai slabi


şi le-aş pune să lupte pentru a-mi caştiga tabla regească.



Alături,zarurile se învârt tot mai rebele.


Mercur duce o partida grea contra lui Caesar,


Pierzând tot aşa că-i împruut nişte oameni.


Nu-s aşa scumpi, dar merg de distracţie...



Undeva pe canapea, Iunona se cearta cu Venus.


Se pare că Troia nu a fost de ajuns,


Iunona mai vrea să piară ceva pentru a-şi arăta frumuseţea


Şi plină de mânie îşi aţinteşte ochii în universul mut.


- Va fi război-



Am pierdut. Mai am nevoie de piono şi de regi,


Mercur a rămas şi el fără oameni,


Iunona nu a gasit frumuseţea aşa că mai caută,


iar Universul dornic de moarte


ne imploră să nu le mai fumăm ţigara.

Îndemnuri pentru tine



Atunci când nu mai ai răbdare,


urcă pe muntele înalt al fericirii şi urlă.


Vei rupe orice graniţă ce te leagă de el.



Atunci cand vrei să fugi de trecut


pune într-un ghioydan filmul vieţii tale


şi vei vedea că nu e greu săl porţi.


Oricum nu scapi, se ţine de tine...



Atunci când vrei să schimbi viaţa pe n pachet de ţigări


ia o ţigară şi respiră-i mireasma.


O recunoşti? E o altă lume,


Sau... poate n-are moarte?



Atunci când vrei să porneşti războaie,


aprinde televizorul şi vei vedea sângele care plânge....



Atunci când vrei să iubeşti,


iubeşte doar calea,


căci cei ce te-neacă-n mireasma iubirii,


servesc o cafea apoi pleacă, zâmbind.



Atunci când vrei să crezi în oameni,


Îneacăţi amarl în băutură şi vei vedea


Cât de mult pot ameţi vorbele lor....



Atunci când vrei să cucereşti trofee,


aleargă cât poţi de repede


până la cel mai înalt vârf de pe pământ,


iar de acolo vei vedea că şi alţii


fac acelaşi lucru...şi doar unul poate sta sus....



Atunci când vrei să plângi,


ia nişte apă şi toarno la tulpina unui copac,


vei vedea ce frumos creşte....



Atunci când simţi că disperi,


aruncă un strop de speranţă peste focul ce te mistuie,


zâmbind celor ce zâmbesc zâmbetului tău....



Atunci când vrei să fii înţeles,


nu te urca pe un postament şi renunţă la microfon.


Vorbele tale zboară mai uşor când sunt lipsite de greutate.



Atunci când ai nevoie de sfaturi,


ascultă o pană purtată de vânt,


vei vedea cât e de fericită în jocul ei.

duminică, 4 aprilie 2010

Te duci


Te duci...drumu-i atât de lung,
cu paşi greoi,calci totul in piioare
un cântec trist,răsuna-n vale.

Te duci, te pierzi pe drumul plin de praf,
copacii cresc,uscaţi...
un altar de jertfă înălţat.

Te duci..străin privesc,
o barcă-n larg pluteşte pe un cântec trist,
un amrinar la cârmă,conduce pământul...iar tu te duci...te duci...
şi laşi în urmă vîntul.

Mi-e dor de tine


Prin stelele târzii, ce noaptea luminează,
Ţi-am scris cu lacrimi mute,iubirea ce ne leagă,
Şi chiar de o furtună , grădina ne-a ucis
Iar florile învinse, cu toate-au ofilit,
Noi vom picta grădina, cu-n nou surâs deplin


Mie dor de tine, soare de dimineaţă,
Ţi-am scris aceasta pe munţii ce-I înalţi,
Ce obosiţi de viaţă, se pun în calea ta,
Spre a nu-ţi vedea splendoarea,
Ce livada a înverzit.


Mie dor de tine,viaţă,
Să stăm ca să privim,
Castele de ghiaţă şi tot ce-am ucis,
Pentru a ajunge în ceruri,
În lumea ce-am creat,
Din lacrimi şi suspine,cu care am luptat.