Mi-e dor de tine

Prin stelele târzii, ce noaptea luminează,
Ţi-am scris cu lacrimi mute,iubirea ce ne leagă,
Şi chiar de o furtună , grădina ne-a ucis
Iar florile învinse, cu toate-au ofilit,
Noi vom picta grădina, cu-n nou surâs deplin


Mie dor de tine, soare de dimineaţă,
Ţi-am scris aceasta pe munţii ce-I înalţi,
Ce obosiţi de viaţă, se pun în calea ta,
Spre a nu-ţi vedea splendoarea,
Ce livada a înverzit.


Mie dor de tine,viaţă,
Să stăm ca să privim,
Castele de ghiaţă şi tot ce-am ucis,
Pentru a ajunge în ceruri,
În lumea ce-am creat,
Din lacrimi şi suspine,cu care am luptat.