un simplu vis

un simplu vis

vineri, 9 aprilie 2010

O lumina vie



































































marți, 6 aprilie 2010

Printre zei





Dacă aş fi un mic Zeus sau...de ce nu Marte,


m-aş aşeza la masa pe care atârnă Universul,


pentru a juca cu Platon o partida de şah.


Aş lua o mână de pioni din Universul dornic de moarte,


le-aş da un rege şi oregina dintre cei mai slabi


şi le-aş pune să lupte pentru a-mi caştiga tabla regească.



Alături,zarurile se învârt tot mai rebele.


Mercur duce o partida grea contra lui Caesar,


Pierzând tot aşa că-i împruut nişte oameni.


Nu-s aşa scumpi, dar merg de distracţie...



Undeva pe canapea, Iunona se cearta cu Venus.


Se pare că Troia nu a fost de ajuns,


Iunona mai vrea să piară ceva pentru a-şi arăta frumuseţea


Şi plină de mânie îşi aţinteşte ochii în universul mut.


- Va fi război-



Am pierdut. Mai am nevoie de piono şi de regi,


Mercur a rămas şi el fără oameni,


Iunona nu a gasit frumuseţea aşa că mai caută,


iar Universul dornic de moarte


ne imploră să nu le mai fumăm ţigara.

Îndemnuri pentru tine



Atunci când nu mai ai răbdare,


urcă pe muntele înalt al fericirii şi urlă.


Vei rupe orice graniţă ce te leagă de el.



Atunci cand vrei să fugi de trecut


pune într-un ghioydan filmul vieţii tale


şi vei vedea că nu e greu săl porţi.


Oricum nu scapi, se ţine de tine...



Atunci când vrei să schimbi viaţa pe n pachet de ţigări


ia o ţigară şi respiră-i mireasma.


O recunoşti? E o altă lume,


Sau... poate n-are moarte?



Atunci când vrei să porneşti războaie,


aprinde televizorul şi vei vedea sângele care plânge....



Atunci când vrei să iubeşti,


iubeşte doar calea,


căci cei ce te-neacă-n mireasma iubirii,


servesc o cafea apoi pleacă, zâmbind.



Atunci când vrei să crezi în oameni,


Îneacăţi amarl în băutură şi vei vedea


Cât de mult pot ameţi vorbele lor....



Atunci când vrei să cucereşti trofee,


aleargă cât poţi de repede


până la cel mai înalt vârf de pe pământ,


iar de acolo vei vedea că şi alţii


fac acelaşi lucru...şi doar unul poate sta sus....



Atunci când vrei să plângi,


ia nişte apă şi toarno la tulpina unui copac,


vei vedea ce frumos creşte....



Atunci când simţi că disperi,


aruncă un strop de speranţă peste focul ce te mistuie,


zâmbind celor ce zâmbesc zâmbetului tău....



Atunci când vrei să fii înţeles,


nu te urca pe un postament şi renunţă la microfon.


Vorbele tale zboară mai uşor când sunt lipsite de greutate.



Atunci când ai nevoie de sfaturi,


ascultă o pană purtată de vânt,


vei vedea cât e de fericită în jocul ei.

duminică, 4 aprilie 2010

Te duci


Te duci...drumu-i atât de lung,
cu paşi greoi,calci totul in piioare
un cântec trist,răsuna-n vale.

Te duci, te pierzi pe drumul plin de praf,
copacii cresc,uscaţi...
un altar de jertfă înălţat.

Te duci..străin privesc,
o barcă-n larg pluteşte pe un cântec trist,
un amrinar la cârmă,conduce pământul...iar tu te duci...te duci...
şi laşi în urmă vîntul.

Mi-e dor de tine


Prin stelele târzii, ce noaptea luminează,
Ţi-am scris cu lacrimi mute,iubirea ce ne leagă,
Şi chiar de o furtună , grădina ne-a ucis
Iar florile învinse, cu toate-au ofilit,
Noi vom picta grădina, cu-n nou surâs deplin


Mie dor de tine, soare de dimineaţă,
Ţi-am scris aceasta pe munţii ce-I înalţi,
Ce obosiţi de viaţă, se pun în calea ta,
Spre a nu-ţi vedea splendoarea,
Ce livada a înverzit.


Mie dor de tine,viaţă,
Să stăm ca să privim,
Castele de ghiaţă şi tot ce-am ucis,
Pentru a ajunge în ceruri,
În lumea ce-am creat,
Din lacrimi şi suspine,cu care am luptat.

Si ce!!!


Şi ce dacă plângi?
Viaţa e lacrimi
Te lupţi pentru tine,
Te pierzi în suspine,
Te cauţi în vise,în plăceri ce te sting,
Şi zbori printre stele
Cu aripa frântă,
Strigi către ceruri,
Unde glasuri mute
Te-ndeamna să speri în ele...

Şi ce dacă pieri?
Lumea te uită,
O floare uscată
Ramâi tristă-n umbră.
Şi al tău parfum
Scăldat în tăcere
Se pierde spre soare,
Iar tu...tu, zbori in tăcere

Şi ce daca lupţi?
Viţa e o luptă,
Te-nvingi chiar pe tine
Dar pieri pană la urmă,
Căci în marea de lacrimi
Te-neci zi şi noapte,
Iar moartea te strigă
Cu al său chip de ceară,
Să lupţi, să te-nvingi,
Dar slăbit de speranţe
Să devii doar un vis

Trandafirul fără spin





Mă gândesc cum să-ţi înfloresc viaţa.


De câteva zile nu mai esti tu,


nu te mai recunosc în vorbele care mi leai spus.


Din chipul tău pleacă mesaje tot mai negre


toţi văzându-te cum te-ndrăgosteşti de noapte,


uitănd ziua în care ai înflorit.



Casa ta este tot mai tristă.


Un val de tăcere raşcoleste camerele goale,


tu din geam mă-ndemni să te las,


te-ai săturat să alergăm,vrei să mai stai ,


vrei să admiri unde ai ajuns acum


dar fără să observi căci tu ai alergat doar ziua.



Mă gândeam cum să-ţi înflorec viaţa


şi iată că la florăria din colţ,


un trandafir fără spini aşteaptă să-i zăresc parfumul,


pentru a ţi-l oferi ţie...cu spinii săi tăcuţi.