Mă gândesc cum să-ţi înfloresc viaţa.
De câteva zile nu mai esti tu,
nu te mai recunosc în vorbele care mi leai spus.
Din chipul tău pleacă mesaje tot mai negre
toţi văzându-te cum te-ndrăgosteşti de noapte,
uitănd ziua în care ai înflorit.
Casa ta este tot mai tristă.
Un val de tăcere raşcoleste camerele goale,
tu din geam mă-ndemni să te las,
te-ai săturat să alergăm,vrei să mai stai ,
vrei să admiri unde ai ajuns acum
dar fără să observi căci tu ai alergat doar ziua.
Mă gândeam cum să-ţi înflorec viaţa
şi iată că la florăria din colţ,
un trandafir fără spini aşteaptă să-i zăresc parfumul,
pentru a ţi-l oferi ţie...cu spinii săi tăcuţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu