un simplu vis

un simplu vis

duminică, 4 aprilie 2010

Te duci


Te duci...drumu-i atât de lung,
cu paşi greoi,calci totul in piioare
un cântec trist,răsuna-n vale.

Te duci, te pierzi pe drumul plin de praf,
copacii cresc,uscaţi...
un altar de jertfă înălţat.

Te duci..străin privesc,
o barcă-n larg pluteşte pe un cântec trist,
un amrinar la cârmă,conduce pământul...iar tu te duci...te duci...
şi laşi în urmă vîntul.

Mi-e dor de tine


Prin stelele târzii, ce noaptea luminează,
Ţi-am scris cu lacrimi mute,iubirea ce ne leagă,
Şi chiar de o furtună , grădina ne-a ucis
Iar florile învinse, cu toate-au ofilit,
Noi vom picta grădina, cu-n nou surâs deplin


Mie dor de tine, soare de dimineaţă,
Ţi-am scris aceasta pe munţii ce-I înalţi,
Ce obosiţi de viaţă, se pun în calea ta,
Spre a nu-ţi vedea splendoarea,
Ce livada a înverzit.


Mie dor de tine,viaţă,
Să stăm ca să privim,
Castele de ghiaţă şi tot ce-am ucis,
Pentru a ajunge în ceruri,
În lumea ce-am creat,
Din lacrimi şi suspine,cu care am luptat.

Si ce!!!


Şi ce dacă plângi?
Viaţa e lacrimi
Te lupţi pentru tine,
Te pierzi în suspine,
Te cauţi în vise,în plăceri ce te sting,
Şi zbori printre stele
Cu aripa frântă,
Strigi către ceruri,
Unde glasuri mute
Te-ndeamna să speri în ele...

Şi ce dacă pieri?
Lumea te uită,
O floare uscată
Ramâi tristă-n umbră.
Şi al tău parfum
Scăldat în tăcere
Se pierde spre soare,
Iar tu...tu, zbori in tăcere

Şi ce daca lupţi?
Viţa e o luptă,
Te-nvingi chiar pe tine
Dar pieri pană la urmă,
Căci în marea de lacrimi
Te-neci zi şi noapte,
Iar moartea te strigă
Cu al său chip de ceară,
Să lupţi, să te-nvingi,
Dar slăbit de speranţe
Să devii doar un vis

Trandafirul fără spin





Mă gândesc cum să-ţi înfloresc viaţa.


De câteva zile nu mai esti tu,


nu te mai recunosc în vorbele care mi leai spus.


Din chipul tău pleacă mesaje tot mai negre


toţi văzându-te cum te-ndrăgosteşti de noapte,


uitănd ziua în care ai înflorit.



Casa ta este tot mai tristă.


Un val de tăcere raşcoleste camerele goale,


tu din geam mă-ndemni să te las,


te-ai săturat să alergăm,vrei să mai stai ,


vrei să admiri unde ai ajuns acum


dar fără să observi căci tu ai alergat doar ziua.



Mă gândeam cum să-ţi înflorec viaţa


şi iată că la florăria din colţ,


un trandafir fără spini aşteaptă să-i zăresc parfumul,


pentru a ţi-l oferi ţie...cu spinii săi tăcuţi.

Jocul





Fără să vreau te văd cum treci,


cu parfumul tău atrăgător şi plin de vise,


ce scufundă şi cele mai înalte blocuri,


atrăgăndu-le fără să vrea


într-un joc ştiut doar de tine


pe care doar tu îl căştigi...



Fără să vreau, te aud cum mă strigi.


Vrei să reîncepem jocul


pentru că toţi sunt prinşi în altele,


iar eu, eu rămân singura speranţă


pentru a caştiga din nou,pentru a învinge.


Dar tu uiţi că eu ţi-am învăţat mişcările


şi te pot învinge...




Fără să regret intru din nou în joc.


Trebuie să-ţi învingi propia nemurire!


am as-ul în mână şi dacă vreau te distrug


pentru a te vedea suferind,


lucru cel fac, apoi plec indiferent,


auzindu-te cum mă strigi.


Se pare că jocul tău te-a distrus,


Dar eu stiu cume.Odată mai învins.

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Cruci





Ploua .Totu-I doar lacrimi,


totu-i cuprins de tăcere.


Cruci tot mai multe se înalţă


pe morna nele pline de gunoaie,


aruncte colo de cei obosiţi.


Pe marginea străzii


cruci stau aruncate, dar nu distruse,


cei de la salubrizare ne mai facând faţă


în dorinţa lor de a de aduna.


Nimeni nu vrea să-şi mai poarte crucea,


toţi vor să fie liberi


alergănd şi arucăndu-şi crucile,


crezând că au scăpat.



Plouă.Totu-I doar lacrimi,


totu-I cuprins de disperare.


Cruci tot mai multe se lasă


pe mormanele pline de gunoaie.


vineri, 2 aprilie 2010

Timpul trece…

Anii toţi vor trece-n grabă,

Noi vom fi mereu aici

Şi nici frica, nici necazul,

Nu vor sparge ce-am unit.

Burebista ne-a vrut vrednici,

Ne-a unit destinul trist.

Degebal ne-a văzut liberi

Şi-a murit pentru a trăi.

Dar venit-au otomanii,

Polonii ne-au vrut doar vis,

Ruşii ne-au crezut doar stele

Ce vor pieri, ce s-au stins.

Dar aceste simple stele,

Ce-au trăit doar într-un vis,

Au născut luceafări mândri

Ce-au distrus norii străini.

Stefan ne-a-ntărit credinţa,

Ţepeş spaima a-mprăştiat,

Iancu ne-a arătat puterea,

Mihai - că suntem români.

Iară azi, uniţi şi liberi,

Noi ne căutam în vânt,

Tot tezaurul de sânge

Ce-a pierit dus de destin.