un simplu vis

un simplu vis

joi, 8 iulie 2010

Clipe...

Onoua zi, iar singur, într-o lume în care nu-mi găsesc locul, o lume în care nu există fericire iar toate porţile ce duc spre ea îmi sunt închise. Încerc să trăiesc din orice vis ce coboară din cerul plin de vise,să mă prind de fiecare pană ce se desprinde din aripile îngerilor dar cu toate acestea, nu reusesc să ating cerul, sau măcar să-l admir mai de aproape pentru că locul meu e aici, printre lacrimi.
TE caut! Te caut în tot ce yâmbeşte, în tot ce mă face să fiu fericit chiar daca doar câteva secunde, minute sau zile. Tot ce începe are şi un sfârşit, de multe ori dureros şi pe care fiecare zâmbet mi-l oferă. Mă ântreb mereu unde eşti,unde să te mai caut, în ce colţ al lumii stai ascunsă dar nimeni şi nimic nu-mi poate răspunde. Totul e un mister.TU eşti un mister, viaţa e un mister , singuratatea e un mister iar eu...eu sunt un alt mister ce nu voi reuşi să-nţeleg misterele în care trăiesc.

sâmbătă, 3 iulie 2010

Clipe....


O nouă zi căreia tu îi dai culoare. O culoare ce doar tu o poţi da şi nimeni şi nimic nu o va face să dispară.
Te văd în fiecare strop de ploaie ce curge pe pământ, te ating şi vreau să te sărut ,dar tu te strecori printre degetele mele si dispari.Dispari pe pământul ce mă cheamă să te caut şi în care tu te ascunzi, neştiind că sunt şi eu parte din el.
Te văd în fiecare cuvânt pe care îl scriu în cartea vieţii, în fiecare suferinţă ce-mi inundă viaţa, tu fiind cea care mă cheamă să sper, să sper că viaţa va fi mai bună mâine iar tu vei fi mult mai aproape de mine. Timpul ne va da aripi şi vom reuşi să-nvingem distanţa ce ne desparte , dar care ne leagă mai mult......

Aici

Aici departe, eşti doar tu,
fugind de ceea ce vrei să fii,
căutând o umbră în care să-ţi ascunzi lumina,
o frunză pe care să scrii lumea.

Aici departe, în infinitul plin de slăbiciuni,
alergi prin propiul destin
pentru a descoperi partea din tine
ce plină de iubire,
ales să rătăcească prin umbre.

Aici departe, eşti doar tu,
pe propiul tău vis
pictezi altele chiar tu,
le dai un nou parfum
ce ar putea lumina tăcerea.

Te văd


te văd în fiecare cuvânt
ce mi-l pictezi pe cerul albastru al dimine'ii,
în fiecare rază de soare
pe care îşi pui iubirea,
pentru a-mi parfuma zâmbetut.

Te văd în fiecare mişcare
ce nelinişteşte infinitul din jurul meu,
în fiecare adiere de vânt
ce poposeşte în viaţa mea.

Te văd în fiecare strop de rouă
ce-mi răcoreşe paşi,
în drumul meu sălbatic spre viaţă,
în fiecare strop de speranţă
ce coboară din norii plini de dorinţe,

Te văd, eşti tu, mereu aceeaşi,
mereu dornică de a fi tu,
de a oferi lumii un tu
mereu dornic de a trăi
şi de a face din tine, un tu al meu.

vineri, 11 iunie 2010

Ora de mate






Cifre ,cuvinte încurcate în atâtea simboluri,
linii continui aici spre liberatate,
altele curbate spre infinit,
iar cele pararele spre mister.
Pe prima pagina a caietului,
un triunghi echilateral,cu unghiurile perfect egale,
intră în conflict cu unul isoscel,
ce vrea să străpungă cerul.
Un pătrat îmi arata limitele,
înşirându-mi în intoriul meu straniu,
cifrele pentru a-mi scrie liberatatea.
Pentru fiecare lucru mi se ofera un simbol.
Soarele poate fi doar unul,
stelele se descopera cel mai bine în mulţimea infinită,
pământul,în 2sau 3 ,depinde de planeta unde trăim,
iar inima,cu 1,sau… poate infinit,
depinde de infinitatea de forme geometrice
ce stau în alcătuirea ei,
una fiind a mea, a ta, sau chiar a ta, a tuturor.

Eu....tu...noi...




Am trecut ca doi străini prin gară
Deşi cândva, acelaşi tren ne lăsa pe acelaşi peron,
-aici în gara pustie a tinereţii-
Sub acelaşi soare ce croia drum spre mister.
Atunci erai altfel, aveai alte planuri cu noi,
Alte socoteli de încheiat cu viata,
Socoteli ce nu le-ai inteles niciodata,
O socoteala find eu...
Atunci erai tu,eu si noi,
Noi trei căutam un hotel unde să ne petrecem viaţa,
Ce să aiba ca privelişte mare
Iar pământul să-ţi fie aşezat ca scut- contra luminii.

Am trăit ca doi străini în gară,
Pe aceeaşi bancă, acelaşi peron,
Citind acelaşi ziar obosit de vise,
Trimiţând mesaje continui,
Deşi peronul eram noi, tu şi eu,
Ca în tren acelaşi compartiment
în care sunt eu, tu şi noi

Mister






Tăcere.Un farmec se aşterene peste noapte
şi-un adevarat mister alunecă din stele.
Un cântec trist parfumesază noaptea
îngheţată de vise ce n-au stare şi îţi caută ecou .
Pe cer o infinitate de lumini îmi ameţesc ochii,
un joc nebun de culori în care lipseşte albul

Poveste.Cuvintele zboară călare pe amintirile
Ce nu mai au stare în viaţa de apoi,
în care lacrimile le-au condamnat.
după o judecată fără dovezi şi martori- doar eu.
Eroi şi prinţese s-au adunat la balul tinereţii mele,
în sala mare a sufletului meu,
unde e loc pentru viaţă, sau… clipe din viaţă.


Singurătate.Iubirea se-ntrece în declaraţii de dragoste
ce mi le trimite prin săgeţile lui Cupidon,
Aşteptând să-i răspund- cu tăcerea.
Cuvintele mi-au secat,dar sufletul înca vorbeşte
îmi şopteşte ceea ce sunt eu.
Dar oare… sunt eu?