Tăcere.Un farmec se aşterene peste noapte
şi-un adevarat mister alunecă din stele.
Un cântec trist parfumesază noaptea
îngheţată de vise ce n-au stare şi îţi caută ecou .
Pe cer o infinitate de lumini îmi ameţesc ochii,
un joc nebun de culori în care lipseşte albul
Poveste.Cuvintele zboară călare pe amintirile
Ce nu mai au stare în viaţa de apoi,
în care lacrimile le-au condamnat.
după o judecată fără dovezi şi martori- doar eu.
Eroi şi prinţese s-au adunat la balul tinereţii mele,
în sala mare a sufletului meu,
unde e loc pentru viaţă, sau… clipe din viaţă.
Singurătate.Iubirea se-ntrece în declaraţii de dragoste
ce mi le trimite prin săgeţile lui Cupidon,
Aşteptând să-i răspund- cu tăcerea.
Cuvintele mi-au secat,dar sufletul înca vorbeşte
îmi şopteşte ceea ce sunt eu.
Dar oare… sunt eu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu