Am trecut ca doi străini prin gară
Deşi cândva, acelaşi tren ne lăsa pe acelaşi peron,
-aici în gara pustie a tinereţii-
Sub acelaşi soare ce croia drum spre mister.
Atunci erai altfel, aveai alte planuri cu noi,
Alte socoteli de încheiat cu viata,
Socoteli ce nu le-ai inteles niciodata,
O socoteala find eu...
Atunci erai tu,eu si noi,
Noi trei căutam un hotel unde să ne petrecem viaţa,
Ce să aiba ca privelişte mare
Iar pământul să-ţi fie aşezat ca scut- contra luminii.
Am trăit ca doi străini în gară,
Pe aceeaşi bancă, acelaşi peron,
Citind acelaşi ziar obosit de vise,
Trimiţând mesaje continui,
Deşi peronul eram noi, tu şi eu,
Ca în tren acelaşi compartiment
în care sunt eu, tu şi noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu