S-a sfârşit!

S-a sfârşit,mi-ai scriso-n stele,

printre frunze ce nu mor,

printr-un cant suav ce-l înalţă,

păsări în văzduhul mort.

S-a sfârşit,trecuta timpul,

amintirile-au rămas,

tot ce-a fost acum sunt visuri,

ce se duc încet spre moarte…

Vor muri,vor trece anii,

vor rămâne un vis frumos,

prin dumbrava mea de chinuri

şi pe drumuri fără rost,

transformând spinii în stele

când îţi văd în ele chipul…

S-a sfârşit,s-a dus ce-a fost,

acum sunt doar eu,un biet mort,

ce mă chinui să te am,

dar tu soare,ai plecat.

Şi pe-un cer sărac în basme

colorat cu lacrimi negre,

tu ai scris poveste noastră,

cu-n sfârşit ce plânge-n şoapte,

pentru a fi apoi pavăză,

celor ce se pierd în noapte…