Degeaba plângi,tinere om,că ţi-ai pierdut splendoarea,
că stai acum uitat de toţi,privind în ceruri marea,
căci tu,cel ce erai stăpân pe armonii eterne,
stai trist şi-asculţi ploaia de spini ce peste tine vine.
Degeaba-ţi plângi,tinere om,istoria deşartă,
ce s-a născut spre infinit dar astăzi este moartă,
căci vei rămâne ăn final, ofloare în fereastră,
ce se va pierde într-o zi,în neagra zare albastră.
Degeaba-ţi plângi,tinere om,calvarul ce te-nalţă
şi dragostea ce ai pierdut şi te-a minţit în faţă,
degeaba umbli fără rost pe drumuri fără margini
şi tot mereu trăieşti în vise,poveşti scrise-n imagini.
poezia asta...te duce cu gandul la un romantic...lăsând la o parte faptul că trebuie să o recitești, să corectezi greșelile gramaticale, litere omise, este o poezie frumoasă(nu sunt în măsură să fac o critică literară). Așa că, tinere om, DEGEABA PLÂNGI!
RăspundețiȘtergere