Scriu…scriu fără întrerupere,
umplu foia albă cu lacrimi,
lacrimi negre,lacrimi mute,
lacrimi albe,lacrimi surde…
Plutesc pe un râu în flăcări
ce-şi urmează cursul lui sălbatic,
neluat în seama,uitat,
curge fără întrerupere
lăsat sa curgă,să ţipe,să plângă,
să ceară ajutor într-o pădure fără viaţă,
de la munţii falnici care,
deşi sunt atât de măreţi,
sunt străpunşi şi de cel mai mic strop
ce se desprinde din el.

Scriu…scriu pe frunze moartea,amintirea,
amintirea ta plină de mărire,
plină de lacrimi ce se pierd din iubire,
ce pier pe un cer atât de negru ,
într-un anotimp al morţii,al disperării,
şi cu ele piere totul,se duc…spre adâncurile mării….

Scriu…scriu pe un cer plini de stele,
plini de poveşti ce zac acolo de secole,
scriu şi eu povestea mea,
poveste ce va pluti prin noapte,
aşteptând ca un luceafăr al nopţii,
sau poate o prinţesă dintr-un basm,
sa-i asculte glasul ei scăldat în şoapte,
să o scoată din valea uităriiunde stă zi şi noapte,
se va duce spre moarte,spre moarte….