Prin stelele târzii, ce noaptea luminează,

Ţi-am scris cu lacrimi mute,iubirea ce ne leagă,

Şi chiar de o furtună , grădina ne-a ucis

Iar florile învinse, cu toate-au ofilit,

Noi vom picta grădina, cu-n nou surâs deplin.

Mie dor de tine, soare de dimineaţă,

Ţi-am scris aceasta pe munţii ce-I înalţi,

Ce obosiţi de viaţă, se pun în calea ta,

Spre a nu-ţi vedea splendoarea,

Ce livada a înverzit.

Mie dor de tine,viaţă,

Să stăm ca să privim,

Castele de ghiaţă şi tot ce-am ucis,

Pentru a ajunge în ceruri,

În lumea ce-am creat,

Din lacrimi şi suspine,cu care am luptat.