A mai trecut un an iubito,

şi am fost mereu uniţi în tot,

cu-n zâmbet rist şi lacrimi mute,

lutarăm zilnic prin noroi

sătui de tot, plutind în vise,

am vrut să ajugem pân la cer,

şi-am tot fugit, prin nori şi stele

scăldaţi în infintul gol.

A mai trecut un an iubito...

copacii iar vor înverzi,

şi tot sătui de chipuri triste,

de păsări ce trec în zbor,

vor amuţi scăldaţi de umbre

şi vom pieri şi noi cu ei.

A ma itrecut un an iubito

şi vor mai trece atâtea veri,

şi vom rămâne mereu singuri

bătuţi de vânt, de ploi, de ger..

până când totul se va stinge,

dar noi, mereu, doar amândoi.