Un suflet trist, mult prea pustiu,
Prin codru plin de copaci fără crengi,
Fără frunze, fără speranţe ,
L-ai aruncat spre a se pierde
În această lume a nimănui
Dar pe care toţi o poluează,
Pentru a trăi între copacii pustii,
Unde tu vrei să mă arunci.
Dar locul meu …locul meu nu este aici,
Şi în desert,Uitat de toţi fără speranţe ,
Cu vise ce se nasc mereu,
Şi cu care vreau să-mi fac lumea mea,
În desertul ce tu nu la-i acceptat,
Şi ai lasat în urmă, doar un suflet trist…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu